Aam învăţat să privim, să iubim. Iar Albastrul este continuarea poveştii noastre din Transilvania, despre arhitectura vernaculară. Voluntarii Asociaţiei Monumentum au restaurat a treia faţadă ce aparţine unei case din Şona, satul copilăriei pictorului Ştefan Câlţia.
„Casa e locul tău, locul în care te simţi ocrotit pentru că eşti înconjurat de obiecte, dar mai ales în casa ta eşti înconjurat de visele tale.”
Ştefan Câlţia
Întâmplarea a făcut să putem organiza şi în anul 2021 şantierul-şcoală de restaurare, program pe care dorim să îl creştem în următorii 10 ani, în Ţara Făgăraşului. Am încercat cu puterile noastre să reparăm faţada unei case care ascundea o inscripţie foarte puţin vizibilă, anul reparaţiei capitale şi numele celui care a meşterit în urmă cu 116 ani la ea. Cât de frumos e să vezi cum fragmentul acesta de poveste a dormit atâţia ani sub straturile de tencuială fragilă, sub ploi şi zăpezi şi a rezistat până la noi, în 2021. Iar dacă ne gândim la posibilul an când a fost ridicată casa, atunci sigur erau vremuri în care ideea de comunitate era foarte puternică.
Cum am făcut:
Am fost atenţi la straturile de tencuială, la felul în care a fost aşezată piatra şi la toate mesajele pe care ni le-a transmis faţada. Ne place să ne uităm la aceste case ca la bunicii şi străbunicii noştri, la chipurile lor, cu aceeaşi grijă, atenţie şi bucurie. Să începem să vorbim cu casele, cum se vorbea în urmă cu un secol sau două şi să le reparăm cu materiale naturale, piatră, nisip, var stins, apă. Să repetăm gesturile lor şi să învăţăm să privim. Programul educaţional de la Şona, bazat pe întâlnirea dintre arhitectură şi celelalte arte se desfăşoară pe o perioadă de zece ani şi este iniţiat de Asociaţia Monumentum, Fundaţia „Ştefan Câlţia”, în parteneriat cu Asociaţia sătească „Şona noastră”. Pictorul Ştefan Câlţia, fiul său, Matei Câlţia, arhitectul Eugen Vaida şi restauratorul Ştefan Vaida transmit permanent iubirea lor faţă de patrimoniul din Transilvania şi din ţară şi asta ne dă superputeri să pornim în fiecare zi în călătoria pentru protejarea tuturor elementelor valoroase de la sat. Câtă vreme mai suntem aici.
E uluitor să auzi cum Fierăria lui Lazăr începe să prindă viaţă şi odată cu ea şi centrul satului vibrează. Am avut marea bucurie să vină ca voluntar la Şona, fierarul Ovy Miclea din Ighişul vechi. El şi-a dăruit timpul şi priceperea, iar alături de atenţia şi îndemânarea voluntarilor, studenţi sau absolvenţi de studii de arhitectură, au putut fi realizate cheile de prindere a tiranţilor care au fost introduşi în casă. Modelul a fost propus de Tudor Coman, după ce s-a plimbat prin sat şi a analizat tiranţii existenţi în case, iar apoi desenul tehnic a fost făcut de Elena şi Ştefan Vlonga, părţi importante din proces au fost coordonate de Teodora Verman, la menţinerea focului aprins cu foale a lucrat Claudiu Maier, la bătutul fierului au mai contribuit Fabian Spânu-Ferencz, Mihai Sava, iar finalul şi introducerea lor în casă au realizat-o Cătălina Frâncu şi Teodor Călinoiu, sub îndrumarea restauratorului Ştefan Vaida.
📷Photos: Bianca Sferle, Diana Iabrasu, Teodora Verman
Soclurile casei şi ale zidurilor, fisurile mai mari au nevoie şi de var hidraulic în reţetă, aşa că ne-a vizitat Bogdan Prelipcean (Hasit), care ne-a explicat câteva principii de folosire. Împreună am analizat mai multe formule de aplicare a varului hidraulic şi am testat câteva produse recomandate de el pentru socluri, compatibile cu metodele tradiţionale.
Cine locuieşte în Casa albastră nr. 250 în prezent
Ioana, Mariko şi Nelu Raita sunt locuitorii de la nr. 250. Ioana are 7 ani şi a fost responsabilă cu zâmbetele pe şantier. Ea face parte din a cincea generaţie care locuieşte în casă. Trebuia să verifice zilnic starea de spirit a voluntarilor şi să îi devină prieteni. Mariko s-a ocupat să ne fie bine mereu, să avem apă rece, cafea, prăjituri şi să nu ne lipsească nimic, chiar dacă în acelaşi timp a avut grijă şi de animalele din şură şi de treburile de la câmp. În perioada şantierului, Nelu Raita a fost cu tractorul, pe dealuri sau la strâns fânul. El ne-a adus lapte şi brânză de la stână. Istoria casei, pe îndelete, o vom spune într-o postare viitoare, încă mai adunăm date.
Ce materiale s-au folosit pe şantierul-şcoală:
- Tencuieli pe bază de var stins pastă şi nisip, după reţetă tradiţională. Indiferent de strat, nisip, granulaţie, procentul din compoziţie e cam acelaşi 1 la 3, adică 1 parte de var şi 3 părţi nisip;
- Au fost reutilizate ţigle vechi de tip solzi, care încă erau în stare bună şi altele recuperate din sat;
- S-au reutilizat cărămizi vechi existente în sat;
- S-au folosit şi tencuieli pe bază de var hidraulic;
- Culoarea albastru ultramarin;
- Tije de oţel pentru tiranţi şi platbandă modelată la fierărie pentru cheile de prindere.
Gândurile noastre de mulţumire se îndreaptă şi către sătenii care au donat materiale sau ne-au oferit ajutor constant. Printre ei sunt: nea’ Dragomir (care ne-a donat 400 de ţigle vechi pe care le-am folosit la zid şi fronton), nea’ Niculae Frăţilă (care ne-a donat platbanda din care am bătut la fierărie capetele tiranţilor), iar sfaturi şi sprijin ne-au oferit nea’ Bucur Folea, nea’ Mihai Frăţilă, Tibi, Liviu. Noi credem mult în arhitectura care foloseşte materialele locului recuperate, aşa cum ne arată zidurile ridicate de meşteri în urmă cu mai bine de un secol. Erau linii mândre, construcţii solide, ţeseri frumoase din cărămidă şi piatră, chertări şi grinzi cioplite cu măiestrie. Dacă ele au ajuns până la noi, avem datoria să le înţelegem şi să încercăm să le protejăm, conservăm, reparăm, într-un dialog profund despre rânduială.
Ce am mâncat:
Prânzul şi cina au fost gătite de oamenii Casei Terra din Făgăraş, coordonaţi de inima Danei Graură. Ei ne-au dăruit mesele, din iubire pentru Ţara Făgăraşului şi le suntem recunoscători. Alături de noi în acest an, ca să completeze gustul, s-a aflat Dana Mitea. Ea a gătit micul dejun, după reţete locale, a făcut deserturi, a aranjat mesele alături de voluntari şi ne-a trezit simţurile. Un efort foarte mare, dar şi foarte plăcut. Am citit asta pe chipurile senine ale voluntarilor.
Am încercat cu Dana Mitea să adunăm reţete din bucătăria locală, o iniţiativă pe care o vom continua în lunile şi anii ce vin. Mulţumiri localnicilor care ne-au primit în grădini, pivniţe, cămări. Şi mai ales mulţumim familiei ande Stan care a pornit de trei ori cuptorul, ca să ne înveţe să facem pâine cu cartofi.
Le mulţumim şi sătenilor care ne-au făcut surprize, prăjituri şi alte bucurii. Am fost răsfăţaţi, ne-am simţit apreciaţi şi bineveniţi la Şona. Gesturile lor au contat foarte mult: Maria Folea (negresă), Mariana Stoia (prăjitură de mere), Olivia şi Daniela Frăţilă (ciorbă de plaşte, mâncare de vânat, gogoşi, tort de căpşuni), Mihaela Frăţilă (siropuri de soc, cătină, brad, săpunuri cu plante), Radu Tudor (a donat ingredientele pentru o masă pentru toţi voluntarii), Ovidiu Orzea (suc de mere), Georgiana şi lui Marius Cristea (grătar la o cină şi tartă cu prune).
Mulţumiri transmitem şi către:
Gazdele noastre: Matei Câlţia, Dorina şi Viorel Giurgiu, Maria şi Bucur Folea, Mărioara ande Stan.
Ana, Cătălina, Bianca, Corina şi Lăcrămioara, care au pus totul în ordine în gospodărie, pentru sosirea voluntarilor.
Cum a fost posibil:
Ilustratoarea Livia Coloji a creat împreună cu ceramiştii Larisa Constantin şi Ciprian Ioţu pinurile ceramice cu case albastre, sub brandul Gruni, în atelierul din Timişoara şi a hotărât să ne susţină proiectul şi în acest an. Practic, cei trei ceramişti au lucrat 100 de pinuri, care ulterior au fost vândute. Mulţumiri tuturor celor care au cumpărat şi purtat pinurile ceramice cu case albastre. Materialele şi uneltele folosite la repararea faţadei au fost cumpărate din aceşti bani de către Asociaţia Monumentum, suma strânsă fiind de 6.000 Ron.
Mulţumiri pictorului Ştefan Câlţia pentru inspiraţie şi lui Matei Câlţia, pentru energie şi pentru susţinerea financiară în completare, pentru costurile legate de mâncare (preparare mic dejun, reţete locale) şi cazare.
Recunoştinţa noastră se îndreaptă şi către arhitecta Livia Câlţia, care a gândit, proiectat şi coordonat lucrările de construcţie a rezidenţei artistice de la Şona, casa albastră nr. 234, ce aparţine Fundaţiei „Ştefan Câlţia”.
Mulţumiri Mihaelei Frăţilă, cel mai activ voluntar din sat, parte din Asociaţia sătească „Şona noastră” şi membrilor ei pentru deschidere şi pentru dorinţa de a face din Şona cel mai frumos sat din Ţara Făgăraşului.
Ce am mai făcut în timpul liber:
Am învăţat să privim. Să observăm oamenii, satul, ierburile şi dealurile alături de pictorul Ştefan Câlţia…
Am vizitat Movilele de la Şona… care se află şi în semnătura artistului, în lucrările sale.
Am început să dansăm, exerciţiu pe care îl vom repeta şi în 2022. Ştim bine că obiceiul colindatului în ceată bărbătească, jocul fecioresc din Ticuş sunt parte din Patrimoniul imaterial UNESCO, iar la Şona ceata a existat până în urmă cu câţiva ani. Acum, arhitectul Eugen Vaida îşi doreşte să contribuie la revitalizarea dansurilor locale, prilej cu care ne-am întâlnit să exersăm paşii şi să simţim ritmul.
Cine ne-a vizitat:
Prietenii din Beia, Mădălina şi Lucian Visa, care ne-au adus ştrudel cu mere şi plăcintă şi ne-au încurajat.
Doi biciclişti canadieni, Chi şi Richard, care au donat un rând de băuturi pentru voluntari.
Doi iubitori de patrimoniu, Maria şi Heinz Lahni, care ne-au transmis curaj şi susţinere.
Au petrecut timp cu noi criticul de artă Vladimir Bulat, alături de Cristina. Au venit cu vin roşu şi gânduri culese de prin ţară.
A venit Adela Chivărean (The Wood Doctor) să ne povestească cum să ne uităm la mobilierul pictat, la tâmplărie, la ce are de spus lemnul, cum mulţi oameni au pus mobilierul pictat pe foc sau l-au lăsat în ploaie… au aruncat obloane perfect funcţionale, uşi impecabil meşterite de bătrânii tâmplari ai satelor… Pe unii voluntari i-a inspirat să înceapă să viseze la un atelier propriu.
2022
Cum va arăta 2022 nu ştim, însă am început să mişcăm totul în jurul unei idei şi în jurul unui loc fabulos, ce aşteaptă de zeci de ani să fie salvat. S-au alăturat pe teren şi cu mult entuziasm structuristul Bogdan Trifa, peisagiştii Raluca Rusu, Alex Ciobota, biologul Cosmin Ivaşcu. Abia aşteptăm să facem împreună lumină, pentru că „noi suntem din plămada din care sunt făcute visele…”
Cum ne puteţi susţine:
- Donaţii/Sponsorizări directe: Asociaţia Monumentum, cu specificaţia Case albastre şi mail de informare trimis la [email protected]
IBAN: RO46RNCB0227141236620001
- Cumpărarea posterului Ștefan Câlția. Monumentum, Iarna – din shopul online al Galeriei Posibile
- Cumpărarea pinului ceramic cu case albastre din shopul online al Galeriei Posibile şi din shopul online Gruni.
Acum lucrăm la programul-şcoală de restaurare de la Şona din 2022.
La această casă au lucrat cu bucurie în 2021:
Stefan Vaida (restaurator), Eugen Vaida (arhitect) alături de voluntarii: Laura Vaida, Mihaela Mitrache, Victoria Mitrache, Mihaela Frăţilă, Teodora Verman, Mădălina Varga, Diana Andra Lucaciu, Erika Nagy, Bianca Sferle, Fabian Spânu-Ferencz, Cipi Muntean, Oana Grigoraş, Simona Izabela Dumitru, Cătălina Frâncu, Teodor Călinoiu, Veronica Vaida, Claudiu Maier, Mihai Sava, Ana Nicola Bocănici, Dragoș Mihai Nuță, Simona Iovănescu, Noemi Bagoly, Paul Haraga, Mihaela Ardelean, Tudor Coman, Carina Tătăranu, Cristina Baltoi, Evelina Rustem, Monica Elisei, Maria Sângeorzan, Vasile Moldovanu, Paul Ursa, Adela Mădălina Ionescu, Lavinia Botaş, Ioana Georgescu, Emma Ilinca Ioniță, Daria Frunză, Bogdan Loghin, Axentea Iulia Maria, Miruna Bărăitaru, Roxana Amza, Alexandra Pâs.
📷Photos: Diana Iabrasu | Sony Alpha 7C cu Sony 24-70mm F2.8 GM
