C

Cum ai grijă de o casă cu arhitectură tradiţională

Se întâmplă foarte des să vorbim despre casele cu arhitectură tradiţională. Să ne punem mii de întrebări şi să descoperim că materialele simple, folosite inteligent, schimbă povestea din satele noastre şi contribuie la personalitatea fiecărei comunităţi.

Aşadar, l-am rugat pe restauratorul Ştefan Vaida, din satul Alţâna (Transilvania, Valea Hârtibaciului) să ne dea câteva puncte de sprijin şi idei pe care să le urmăm. Aici sunt recomandările lui:

 

 

1.Tencuiala

Dacă se foloseşte nisip mai fin, scos din râu atunci se poate tencui direct, fără a mai da un strat de tinci fin.

Dacă nisipul este mai grosier se poate aplica peste tencuiala poroasă un strat fin. Indiferent de strat, nisip, granulaţie, procentul din compoziţie e cam acelaşi 1 la 3, adică 1 parte de var şi 3 părţi nisip. Cel mai bun mortar se face cu var pastă, stins măcar cu un an înainte (cu cât stă mai mult, cu atât devine mai bun, ca vinu’). Aproape că nu mai este nevoie de adaos de apă, ajunge umezeala varului. Se poate prepara în betonieră (dacă se lucrează suprafeţe mari) sau se amestecă cu sapa într-o vană.

Etape din procesul de tencuială

2. Pregătirea suprafeţei unei tencuieli vechi

Dacă în cazul zugrăvirii unei case tencuite de nouă, lucrurile sunt mai simple, în cazul rezugrăvirii unei faţade vechi experienţa îşi spune cuvântul. Straturile de var acumulate în timp trebuiesc îndepartate cu şpaclul sau cu peria de sârmă. La această operaţie pot apărea leziuni ale stratului de tencuială, ori din cauza îmbătrânirii ei ori din cauza şpaclului sau a periei de sârmă. Zonele cu probleme, fisuri, crăpaturi, ciobiri, lipsuri vor fi reparate cu acelaşi material (nisip fin şi var pastă) pentru a evita incompatibilitatea materialelor în timp trebuie evitat cimentul cu orice preţ). Pentru a evita micile defecte ale tencuielii vechi, tentaţia este de regulă de a aplica un strat subţire de tinci. Dacă totuşi se recurge la această variantă nu recomand a se folosi tinci cumpărat din comerţ ( el conţine lianţi sintetici şi “cere” pe lângă el şi amorsa acrilică, tot sintetică).

Recomand repararea cu grijă a micilor defecte cu nisip fin şi var pastă. Dacă totuşi se recurge la aplicarea unui strat fin omogen peste toată tencuiala veche atunci ea are nevoie de mici suprafeţe de prindere, adică buceardări ale suprafeţei. Dacă faţada este foarte veche şi valoroasă trebuie avut mare grijă în a bucearda suprafaţa deoarece prin aceasta se pot pierde eventuale informaţii, inscripţii, picturi vechi greu vizibile. În acest caz, mai bine recurgeţi la aplicarea unui strat de amorsă sintetică pentru a face “priză” cu tinciul.

 

Etape din procesul de tencuială

 

 

3.Zugrăvitul

La zugrăvitul unei faţade trebuie să diferenţiăm între o tencuială nouă şi una veche. Dacă zugrăvim o faţadă nou tencuită lucrurile sunt simple, aderenţa este foarte bună şi se pot evita amorsele sintetice. În cazul faţadelor vechi, cu straturi de culoare deja existente, pentru a crea o suprafaţa aderentă avem nevoie de un fixativ mai bun. Este în acelaşi timp o provocare în a obţine o suprafaţă zugravită omogenă, fără urme prea multe de bidinea.

Cel mai calitativ mod de a zugrăvi este cu bidineaua, ea intră adânc în porii suprafeţei. Când zugrăvim cu var avem nevoie de două straturi principial: primul strat mai diluat care îndeplineşte şi rolul de grund, omogenizând suprafaţa, şi al doilea strat mai consistent.

Aş putea face şi analogie cu laptele (primul strat de consistenţa laptelui de vacă, iar al doilea strat precum laptele de bivoliţă). Varul pastă e cel mai bun, stins cu cel puţin un an în urmă. Daca folosiţi var praf din sac îl puteţi pune în apă să stea 2 zile.

Cei mai buni pigmenţi pe care îi puteţi folosi sunt aşa numiţii oxizi, având o durabilitate mare la degradările foto-chimice. Mai puţin pigmenţii de oxid verde care în România nu sunt stabili şi nu-i recomandăm). Galben, ocru, roşu, albastru sunt buni şi ieftini. Îi găsiţi in micile magazine gospodăreşti sau chiar în cele mari, la preţuri mici, preţ orientativ 20-30 Ron pe kilogram. La zugrăvirea unei faţade de regulă se foloseşte 1 kg sau 2. Pigmentul praf se dizolvă mai întâi într-o găletuşă de 2-3 litri de apă. Apoi se introduce în amestecul lăptos de apă cu var. Nu trebuie să pregătiţi cantităţi mari, cu o galeată se poate zugrăvi o faţadă. Nu vă recomand să pregătiţi vopseaua din start pentru ambele straturi, pe măsură ce înaintaţi cu zugrăvitul, ea se diluează. Deci faceţi amestecul pentru primul strat, vedeţi cum se usucă şi aveţi posibilitatea să mai reglaţi intensitatea sau nuanţa culorii, plus că puteţi estima mai bine cantitatea. Cu siguranţă o să vă rămână câţiva litri pe fundul recipientului, folosiţi-i pentru soclul casei. De regula el este gri, adică introduceţi oxid negru în restul de vopsea rămasă, indiferent de culoarea aleasă. Aşternerea culorii pe o faţadă are o logică atât din punct de vedere tehnic cât şi estetic.

 

Cum începem

Tehnic vorbind, vom începe cu suprafeţele deschise şi vom termina cu cele mai închise. Adică începem cu ornamentele, continuăm cu suprafaţa plană şi terminăm cu soclu, care este cel mai închis. Tot logic vorbind vom lucra de sus în jos, începem de la fronton şi terminăm la soclu. Şi din punct de vedere estetic există nişte reguli de bază care nu ar trebui sfidate. De exexemplu, toate suprafeţele ornamentale (cornişe, parcane, borduri, stucatura, chenare) vor fi zugrăvite deschis, iar fondul mai închis. În ultimii ani, observăm o “răsturnare” a culorilor din care rezultă un aspect nefiresc: ornamentele sunt închise şi fondul deschis. Deci recomand folosirii la ornamentică nuanţele de crem, bej sau pastel. Albul pur trebuie “rupt” puţin cu ocru pentru a nu crea un aspect prea contrastant, ci armonios. Nu folosiţi foarte multe culori.

În principiu, o faţadă are 4 feluri de culori:

1. ornamentica deschisă

2. fondul

3. accentele (dacă se mai doreşte introducerea unei culori pentru a accenta unele detalii)

4. soclul

La aşternerea primului strat puteţi folosi orice bidinea şi puteţi implica şi voluntari, copii sau amatori. Se poate da cu bidineaua în toate direcţile. La stratul doi lucraţi cu atenţie, folosiţi o bidinea cu păr natural, traiectoria mâinii va fi verticală, sus-jos. Astfel, aşa numiţii “cai pe pereţi” nu vor fi deranjanţi dacă se văd puţin. Nu vă cramponaţi prea mult de urmele lăsate de bidinea. Bucuraţi-vă de nouă suprafaţa vibrantă, personalizată, specială. Lumea e plină de suprafeţe omogene de lavabilă.

 

 

 

Soclul unei case are mai multe funcţiuni:

    • face trecerea de la zidăria foarte groasă a fundaţiei la zidăria mai subţire a casei ţinând cât mai jos centrul de greutate al construcţiei, deci are şi rol static;
    • oferă posibilitatea zugrăvirii parţiale a casei din când în când. Zona de la baza unei construcţii este foarte vulnerabilă din punct de vedere al umezelii, egrasiei, a mişcării solului, a sărurilor, a eventualelor ciuperci sau a unor vieţuitoare care pot produce mici degradări.

De aceea cele mai frecvente reparaţii se fac la socluri. Pentru a “rezolva” sau doar a masca aceste probleme, oamenii sunt tentaţi a folosi cel mai accesibil material (cimentul) care consolidează zidăria.

Pe perioadă medie şi lungă pagubele produse de ciment zidăriei sunt mari, cimentul acţionează ca o barieră de circulaţie a umezelii sau aerului. Câteva luni sau ani totul pare în regulă, dar apoi problemele vor fi accentuate şi în final zidăria de cărămidă “se macină”.

Tencuirea soclului cu mortar de var are dezavantajul că trebuie revenit cu lucrări de reparaţie la câţiva ani, dar are avantajul mare că protejează zidăria şi menţine un climat sănătos înăuntrul ei. Varul nu maschează problemele, le lasă vizibile, fiind ca un barometru al stării de conservare a construcţiei. Soclul are şi un rol estetic rupând tendinţele de verticalitate a construcţiei, echilibrând compoziţia faţadei.

De regulă culoarea lui este gri cu variaţii, fiind o culoare neutră, uşor de preparat, care ascunde puţin eventualele stricăciuni. Dacă din oarecare motiv soclul nu este delimitat din zidărie, se poate delimita cromatic, prin trasarea unei linii cu sfoară.

 

Atenţie! sub orice strat de zugrăveală vechi se pot ascunde informaţii valoroase din trecut, care, dacă nu suntem atenţi se pot pierde irecuperabil. Putem descoperi urme de elemente plastice decorative. Chiar dacă aceste decoruri au fost distruse cu ani în urmă, putem identifica doar conturul formei păstrate sub stratul de tencuială sau zugraveală. Această informaţie ne poate ajuta în cazul unei reconstrucţii a elementului. Chiar în cazul de faţă, ancadramentele profilate tip neorenascentist ale geamurilor casei Gerendi le-am descoperit sub stratul de “calciu”. Mai valoroase pot fi însă inscripţii vechi care menţioneaza anul, proprietarul sau meşterul casei. Totodată se pot găsi desene, pomul vieţii, citate din biblie, proverbe sau pilde de viaţă.

 

În cazul de faţă versetul biblic găsit direct sub cornişa faţadei mentioneaza în scriere gotică: An Gottes Segen ist alles gelegen. Wenn unser Thun gerathen soll, Ist er bey uns auf unsern Wegen, So steht’s um unsere Sachen wohl. Ihm ein einziges Worth, So sind gesegnet Leut und Ort (Traducere: În binecuvântarea lui Dumnezeu ne punem nădejdea, Atunci când faptele noastre vor fi cântărite, va fi cu noi pe drumurile noastre şi îi va păsa de noi. Lui un singur cuvânt, şi vor fi binecuvântaţi oamenii şi locul.)

În coronamentul frontonului sau în interiorul rozetelor se găseau de regulă inscripţii. În cazul de faţă, ea era vizibilă, dar indescifrabilă, menţionează anul construcţiei 1508 şi data renovarii 30 iunie 1870.

Recomand o mică cercetare/sondare a faţadei în prealabilul lucrărilor de renovare. Dacă nu găsiţi un specialist, iar casa nu figurează pe lista monumentelor, recurgeţi la cel mai fin şpaclu pe care îl găsiţi şi răzuiţi cu grijă 4-5 locuri cheie ale faţadei: rozeta de pe fronton, spaţiul dintre cele două geamuri şi zona de sub cornişa cu ţigle.

 

Dacă identificaţi urme de pictură, desen sau inscripţii ar fi indicat să contactaţi un arhitect sau restaurator pentru o părere de specialitate. Puteţi să faceţi 2-3 poze cu telefonul şi să le trimiteţi pe profilul meu de Facebook: Stefan Vaida, vă pot oferi consultanţă gratis.

 

 


Voluntari participanţi la refacerea tencuielii şi văruirea casei Gerendi din satul Alţâna (Sibiu): restauratorul Ştefan Vaida, restauratorul Ionuţ Dobra, arhitect Cătălina Maria Popa şi Minodora Filipiuc-programator.

 

📷 Photos: Diana Iabraşu | Sony Alpha 7 III

 

📖 Ce mai citim: Răsfoiţi dacă vă iese în cale, cartea Casa ţărănească săsească din Transilvania – Ghid pentru restaurarea caselor vechi, autor: Jan Hülsemann.

 

  1. Ruxandra Clit says:

    Voi chiaru8 nui vedeți diferență între manjeala voastră și casa din Sona? Albastrul de la Sona e potolit și are transparenta! Voi l-ati închis prea tare și nu mai e fluid, nu mai are transparenta!
    Mortarul de var trebuie sa primească nisip de granulatia și în cantitatea celui de origine! Se schimba textura și plasticitatea. Suprafața seamănă cu tencuiala tip ICRAL.
    Nu înțeleg de ce ați tăiat frontonul și cum. Ce idee? Era in consola? Poate pentru ca să protejeze inscripția.

Leave a Reply

Your email address will not be published.