Meșteșugurile sunt un spectacol, natura e un spectacol… viața satului e un spectacol… tot spectacolul e in noi. Acolo se aprinde lumina…
Stejarii vin pe teren, bardele se ascut și încep să despice aerul, meșterul dulgher din Apuseni Nicolae Toader apare cu plăncaciu, țapina, joagărul și barda învelite în pânză de cânepă. Unde? Pe terenul Ruinei-Teatru din Șona.
Arhitectul Jan Hülsemann scoate metrul și creionul și dălțile germane cu cireșe dintr-o bucată de piele, toate desenele și ne descrie tipurile de șuri din Transilvania. Câteva momente mai târziu, arhitectul Eugen Vaida se încordează. Și transpiră… transpiră… s-a apucat de cioplit…
Și rând pe rând voluntarii cărând cutiile de lemn cu unelte vechi… voluntarii. Cu forță, cu priviri blânde, cu zâmbete nesfârșite. Încep chertările, îmbinările, mută bucăți foarte grele de lemn ca într-un puzzle supradimensionat și măsoară permanent, ca nu cumva să taie greșit. Aici se poate, pentru că se învață, pentru că e un șantier-școală de restaurare, unde greșeala e parte din evoluție, din înțelegerea meșteșugurilor, a meseriei, a profesiei de arhitect, a vieții de meșter.
Meșterii care fac îmbinările complicate sunt înconjurați de ucenici și analizează lemnul, structura sa, își pun probleme de etică despre felul în care se tratează lemnul vechi… Restauratorul Ștefan Vaida alege cu grijă unde se taie, face îmbinările în stâlpii de stejar, evaluează și recuperează toate piesele de lemn în stare bună. Se bat cuie de lemn.
Cea mai frumoasă îmbrățișare din Transilvania e aici, în Șona: brațele lungi, de stejar, vechi de peste 100 de ani și toate poveștile adunate între ele. Cum să nu iubești patrimoniul, când ești îmbrățișat așa?
Între timp, natura e un spectacol. Pentru ca au venit peisagiștii și biologul și am decis ce facem cu speciile care au invadat zidăria șurii… Ne-a vizitat și arhitecta Eliza Yokina. Nu a putut să stea deoparte. A început să curețe părțile putrede din cosoroaba șurii. Și grajdul începe să fie îngrijit de voluntari.
Am mers la fierar, la Ovy Miclea, la Fierăria lui Lazăr și la Fierăria Albastră. Să ne facă niște chiroane pentru șură. Cuie bătute la cald, din fier încălzit la forjă și ștanțate cu numele meșterului, cu simbolul peștelui din Șona. Câte? Vreo 100.
Am terminat de fixat toate contrafișele…. rând pe rând marcate pe poziție și apoi cu dălțile reglate fin până se potrivesc. Răzvan Stanciu o fixează pe ultima.
Am pus bilele de brad, căpriorii, după ce i-am despielițaț și chertat. 34 de bucăți, lungi de 6 metri și moazele lor, încă 17 bucăți. Cu Ovidiu, Costel, Marian, Neluțu, Gabriel, coordonați de Ștefan Vaida.
Lații… mulți… bătuți în 2, în 4… după cum ne-am organizat pe misiuni. E frumos acolo Sus, când avansezi laț cu laț. Bătuți la distanță de 16cm… cu pisica, îi spun meșterii sau căluț, un obiect de lemn cu care se ține distanța între lați.
Ca apoi să urmeze contravântuirile de 8 metri lungime, 4 bucăți, în poziții incomode, instalate ca să rigidizeze structura.
Arhitectul Cosmin Pavel și arhitecta Cristina Constantin ne-au îndrumat permanent, au trimis schițe, au desenat după scanarea 3D, au fost deschiși. Au fost acolo. Ce liniștitor!
Un record: 6000 de țigle puse pe șură într-o zi jumătate. Ca într-un sincron aproape perfect rural. Ca o lucrare de land art dinamică… văzută din vârful șurii… Țiglele istorice sunt din nou pentru a treia sau chiar a patra oara sus pe acoperiș… cum au traversat ele vremurile… sus, jos, iar jos, iar sus… și tot așa până în 2025…. până la coame, alături de Nicolae Gabriel Baboș.
Au participat mulți, exact cei de care era nevoie. Au venit rând pe rând, toți ca voluntari. Din 2020 de când am început programul educațional, șantierul-școală de restaurare Albastru până în prezent ne apropiem de 500 de voluntari care au contribuit la povestea Șonei. Îi vom aminti pe cei care au participat la misiunea Șura… la final. Ca de obicei. O listă lungă de nume și chipuri, care conține mii de gesturi.
Am ridicat șura. Un adăpost. Pentru oameni, idei, arte, decoruri și câte altele vom vedea. Mai avem nevoie de scânduri bune pentru podele, scânduri de acoperit lateralul șurii, mai avem de zidit cu piatră, de reparat grajdul, de experimentat tencuieli cu pământ, de făcut ceai și cafea și mâncare bună. Avem nevoie în continuare de resurse.
Aici, la Șona, artele se așază pe meșteșuguri, iar ca să fii un bun om de Teatru, trebuie să fii mai întâi un bun meșteșugar.
Au venit alături de noi să sprijine programul educațional amplu iubitori de patrimoniu, specialiști, familii, cunoscuți, donatori individuali, companii:
Partener strategic Albastru:
Sponsor:
Finanțare parțială în 2024:
Mulțumiri pentru colaborarea administrativă: Direcția județeană pentru Cultură Brașov, Primăria Mândra
Prieteni pentru Albastru: Casa Terra – Daniela Graură, Mândra Project – Alina Zară, Fundația comunitară Țara Făgărașului, Fundația Mihai și Maria Frățilă, Institutul de Cercetare Făgăraș, Mihaela Irimescu, Răzvan Mitocariu.
La dezvoltarea inițiativei contribuie și donatori individuali care trăiesc și simt Albastru. Tuturor le suntem recunoscători. Împreună construim un loc unic, o premieră în România, o Ruină-Teatru grădină de vară, în locul unei case prăbușite vechi de mai bine de 200 de ani și în șura sa. Pentru ca și alte comunități să prindă curaj, să își imagineze și să redea viață ruinelor.
La Șona se întâmplă o poveste despre demnitate, despre puterea gesturilor simple, despre iubire. Pentru tot ce e Frumos. Aici visezi, construiești, plantezi, restaurezi, repari, dar mai ales Înainte de toate nu strici.
Fotografii: Diana Iabrașu
Fotografii aeriene: Adelina și Denis Șerb
Voluntarii care au participat la împlinirea șurii pe terenul Ruinei-Teatru, după mai bine de 30 de ani, la forma ei originală, din urmă cu un secol: listă în curs de completare
Mulțumiri familiilor extinse: Costea, Frățilă, Râbiță, Danilescu, Folea, Bucur, Frățilă, Grigoroiu
Mulțumiri localnicilor: Nicolae Frățilă, Doina Costea, Bianca Rîbiță, Ramona Danilescu, Mărioara și Gheorghe Bucur, Mihaela Frățilă, Mihai Frățilă, Maria și Bucur Folea, Ioana, Geta și Radu Grigoroiu, Dorina și Viorel Giurgiu, Andreea și Ioana Dragomir, Lăcrămioara Dumbrăvescu
Mulțumiri voluntarilor: Ștefan Olteanu, Radu Popa, Sorin Gherghină, Alexandra Bîrda, Alexandra Mociociu, Alex Roșu, Dragoș George, Cornel Tănase, Raluca Popa, Gabriela Nedelcu, Ana Neacșu, Gabi Pîrvu, Lara Antone, Ștefan Cibian, Ana Marica, Ioana Viorica Georgescu, Catinca Mănăilă, Marina Sârghie, Iustin Stanciu, Vlad Carp, Ioana Ardelean, Sebastian Huebs, Macrina Hanganu, Tudor Costea, Dana Graură, Alina Zară, Ovidiu Muntean, Costel, Neluțu, Marian, Claudiu Bartuș, Laur Bartuș, Gabriel Baboș, Ionuț Dobra, Dora Ioana Drăgulănescu, Maria Nica, Andrei Băniceru, Claudiu Maniliuc, Claudiu Popu, Horia Dinu, Dorin Chirca, Mihai Blotor, Sebastian Vintilă, Magda Ienci… și lista continuă.
