Reparăm. Dăruim timpul și priceperea noastră arhitecturii vechi valoroase.
Voluntarii pentru Albastru și cei de la Tășuleasa Social au început un parteneriat pentru arhitectura veche. Pentru salvarea anexelor gospodărești și reintegrarea în viața comunității a unor case și gospodării înghețate în timp.
Scopul: Crearea unui nucleu de ospitalitate pe Via Transilvanica, o idee la care au contribuit mulți, pe propunerea de arhitectură a lui Paul Burzo și echipei studioului MAAI.
Ce am făcut: Am venit în spijinul inițiativei Tășuleasa Social de la Târnăvioara, lângă Copșa Mică și am reparat inima gospodăriei, elementele de lemn avariate, putrede dintr-un șopron, primul loc de întâlnire din întreaga curte, un zid în stare de colaps și s-a început recuperarea fostelor uși de lemn și tâmplăria geamurilor de la viitorul spațiu pentru bucătărie.
După o săptămână de lucru, după mult negru de fum ce încă persistă pe acoperișuri și în sol, s-a deschis curtea pentru comunitate. Cu mâncare locală și chipuri vesele, cu o capsulă a expoziției Adăpost, despre valoarea anexelor gospodărești, uitate de vremuri și ignorate adesea în proiectele de arhitectură contemporană, demers dezvoltat de arhitecta Eliza Yokina și echipa studiolui de arhitectură Cumulus.
Dorința noastră este să încurajăm cât mai mulți proprietari de case și anexe cu arhitectură vernaculară să păstreze, să repare și să refolosească spațiile, care sunt foarte primitoare, dar care au nevoie de grijă, atenție și de intervenții cu materiale naturale. Meșteșugurile în construcții pot reda frumusețea locurilor și oamenilor.
Felicitări tuturor voluntarilor și partenerilor implicați în demers. Are mult sens.
Photos: Andrei Moldovan (Tășuleasa Social) și Diana Iabrașu
Detalii pe Instagram: @prostita.sat, @albastrulmeu
Ce ne spune Paul Burzo, coordonatorul nucleului:
Data fiind natura proiectului Via Transilvanica, nucleul de ospitalitate are ca scop general crearea unui portal de legatură între două realități – cea a drumețului de pe traseu/ a (eco)turistului și cea a comunității fiecarei localitati traversate.
Proiectul reinterpretează, prin mijloace arhitecturale și culturale, o vorbă devenită reper pentru Asociația Tășuleasa Social – „oamenii se cunosc cel mai bine atunci când lucrează, călătoresc și mănâncă împreună” – transpunând-o în trei funcțiuni complementare: cazare, alimentație și ospitalitate. Acestea structurează ansamblul restaurat al celor două case săsești într-un tot coerent, în care spațiile private, semi-publice și publice se leagă organic, construind o experiență completă a drumetului și o punte între comunitate și vizitator.
Funcțiunea cu cel mai intim caracter, cazarea, devine un reper de calitate și accesibilitate pentru drumeții de pe Via Transilvanica, oferind confort esențial și control asupra prețurilor, pentru a defini un standard echitabil aplicabil întregului traseu.
Funcțiunea gastronomică – concepută sub forma unui punct gastronomic local – are rolul de a ancora proiectul în economia rurală contemporană, conectând producătorii locali la circuitul ospitalității și contribuind la reducerea risipei alimentare. Spațiile de gătit, depozitare și luat masa sunt integrate într-o arhitectură inspirată din gospodăriile tradiționale, cu accent pe convivialitate și simplitate.
În zona cu cel mai public caracter, funcțiunea de ospitalitate extinde experiența drumețului către cunoașterea directă a locului, prin ateliere de meșteșuguri tradiționale – lemn, fier, textile sau gastronomie – care pun în dialog patrimoniul material și imaterial al comunității.
Astfel, proiectul devine mai mult decât o restaurare – este o strategie de reconectare culturală și socială, în care arhitectura creează contextul întâlnirii autentice dintre oameni, loc și tradiție.
Imagini din timpul lucrărilor:
